Ati vazut de multe ori, probabil, cum un
caine este atacat de o pisica ce pare a fi nebuna, insa unele situatii
si faze sunt incredibil de amuzante! Lupta eterna dintre aceste doua
animale este atat de consacrata, incat aproape nimic nu ne mai mira.
Pana acum cainele era cel care detinea controlul si se considera
superior, pisicile aflandu-se permanent in postura de posibile victime.
Dar experienta ne demonstreaza cum situatia se poate desfasura si
invers, intorcandu-se roata pentru aceste animale pe care le indragim
atat de mult. Mai ales cand stau sub acelasi acoperis, acestia tind sa
se bata pentru dragostea stapanilor, avand chiar adevarate episoade de
gelozie, mai ceva ca un om. Se lupta des pentru mancare sau teritoriu,
fie pentru a-si demonstra superioritatea.
Cei care au crescut de mici impreuna si
s-au invatat unul cu celalalt par sa se inteleaga mai bine, insa daca
unul dintre ei s-a obisnuit sa fie stapanul casei, atunci lucrurile se
complica, generandu-se adevarate dispute intre cei doi. Uneori pisicile
insa exagereaza cu atacul asupra catelului si atunci se isca un moment
foarte aprins intre acestia. Noi ii iubim oricum!
Inca de la nastere, animalele poseda instincte. Biologii contemporani
recunosc doar cinci instincte fundamentale: cel al foamei, al
reproducerii speciei (inclusiv cresterea si ingrijirea), instinctul
somnului, al ingrijirii invelisului exterior al corpului, precum si
instinctul contactului social. Aceste instincte apar ca o necesitate
vitala a animalului, independent de faptul, daca sant sau nu stimulate
din exterior. Astfel, unui animal nu-i trebuie numaidecat sa vada hrana
pentru ca sa simta ca ii este foame, nu e nevoie sa i se aduca aminte ca
ii trebuie culcus cand se simte obosit sau ca a venit timpul sa-si
curete blana Un exemplu clar al unui instinct innascut este experimentul
unui englez. Convins ca nu exista astfel de instincte la animale, el a
inchis o pasare, inca de la nastere, intr-o incapere izolata acustic si a
constatat cu stupoare ca ea a invatat sa cante fara ajutorul cuiva.
Aici apare fireasca intrebare: oare noi, oamenii nu simtim, la fel ca
animalele, foamea? Oare nu este gata de orice pentru a-si apara copilul
si o ursoaica, sa zicem, si o femeie? Cine pe cine a invatat atatea
lucruri asemanatoare: animalul de la om sau omul de la animal? Si nu-s
doar aceste 2 exemple un argument in favoarea tezei ca legaturile intre
oameni si animale sant indisolubile? Desigur ca da.
Dreptul de proprietate al fiintelor din jur
De ce privighetoarea canta anume noaptea? Ar insemna aceasta o pasiune
pentru luna sau o dragoste pentru intuneric? Nicidecum! Cu anumite
intreruperi, privighetoarea canta noaptea pentru ca speciei sale ii este
caracteristic un anumit sistem de digestie, conform caruia aceasta
pasare trebuie sa manance la fiecare patru sau cinci ore. In acest timp
ea mananca omizi si prin ciripitul sau ii previne pe rivali sa se tina
la distanta de teritoriul ce-l poseda. Cand se incaiera doi lupi (fie
chiar din cauza incalcarii granitelor, teritoriului strain) si unul din
ei isi da seama ca nu este in stare sa mai reziste, el expune
adversarului grumazul neaparat, prin care trece vena jugulara.
Insa animalul biruitor, in virtutea unui cod de onoare lupesc, nu se va
folosi nici odata de aceasta ocazie - de a se razbuna pe rivalul sau.
Curios, cu cateva clipe inainte el cauta cu toata furia sa obtina
aceasta posibilitate, dar a fost de ajuns ca dusmanul sau sa-i ofere de
buna voie grumazul, care se afla doar la un tol de coltii
invingatorului, pentru ca acesta sa puna de odata capat incaierarii. De
ce? Ce insusire a invins firea sangeroasa a fiarei? Fara folosirea
cuvantului cinste - o notiune in exclusivitate umana toate acestea nu
pot fi explicate.
O alta particularitate a caracterului lupilor este sentimentul propriei
demnitati. Daca dintr-o cauza oarecare relatiile cainelui cu omul care
lucra cu el se stricau, animalul incepea sa se linguseasca, parca
cerandu-si iertare pentru greseala comisa adesea de stapan. Lupii insa
au alt caracter sant foarte exigenti fata de purtarea omului. Daca
acesta isi iese din sarite si se adreseaza unui lup cu voce ridicata ori
daca din greseala il calca pe laba, fiara isi pierde pentru totdeauna
atasamentul fata de acel om. Orice incercare de a recapata prietenia de
odinioara va fi zadarnica animalul parca simte ca increderea ce a
avut-o in om a fost subminata.
Dreptul de proprietate exista si la caini. Nu o data am observat cum un
caine miroase un copac, un tufis sau coltul unei case. Aceasta deoarece
cainii isi marcheaza teritoriul cu o substanta perceputa numai de ei.
Atunci cand cainele stapan simte prezenta unui strain, il ataca, iar
strainul nu are dreptul sa riposteze , chiar daca este mai puternic, ci
trebuie sa se departeze de acea zona, fara a crasni macar din dinti.
Multe animale permit anumitor indivizi si chiar unor grupuri intregi sa
ocupe locurile pe care si le aleg si sa-si construiasca fara nici o
teama vizuini sau cuiburi. S-ar parea ca pasarile ori animalele mai
puternice ar putea foarte usor sa se debaraseze de vecinul lor mai slab;
insa in limitele uneia si aceleiasi specii, unde exista un anumit
sistem ierarhic, stapanul recunoscut de toti tine seama de dreptul de
proprietate al celui mai slab ca el.
...
Stăpâna îi spune câinelui să latre mai încet, iar răspunsul patrupedului este uimitor!
Inteligenţa canină este pe deplin dovedită în acest filmuleţ, iar
exemplarul din aceste imagini nu este excepţia de la regulă. Patrupedul
răspunde cu promptitudine rugăminţilor stăpânei lui şi latră de fiecare
dată cu intensitatea potrivită.
De obicei un câine latră pur şi simplu, însă acest exemplar este
puţin mai deosebit decât semenii lui. De ce? Pentru că el ştie să
nuanţeze fiecare lătrat după preferinţa stăpânei sale. Câinele înţelege
perfect spusele stăpânei care îi sugerează cât de tare trebuie să latre.
E adorabil în momentul în care stăpâna îi spune să latre încet şi din
ce în ce mai încet iar câinele abia dacă îşi face auzit glasul. Acest
lucru ne dovedeşte faptul că inteligenţa câinilor poate fi educată
printr-un dresaj potrivit fiecărei rase, iar rezultatele sunt de cele
mai multe ori remarcabile.
Un rol important în obţinerea acestor rezultate îl au respectul,
încrederea şi afecţiunea. Câinii îşi dovedesc deseori inteligenţa, mai
ales atunci când sunt dresaţi cu mult entuziasm de către stăpâni.
Aceştia răspund cu promptitudine comenzilor şi îşi formează automatisme.
Privindu-l pe acest câine, nu putem să nu îi acordăm tot creditul
pentru reacţia lui inedită.
Mulţi câini şi pisici
se înţeleg foarte bine. Câinii care sunt blânzi şi cărora nu le place să
vâneze pot fi foarte buni colegi de casă cu pisicile. Chiar şi câinii
care urmăresc prade mici, în afara locuinţei, pot învăţa să nu vâneze
sau să renească pisicile din locuinţa lor.
Se ştie că pisicile
acceptă cu greu alte pisici. Regula se menţine şi când este vorba de
câini. Trebuie să treacă o perioadă de timp (zile, săptămâni sau chiar
luni) până când să ia naștere încrederea şi acceptarea între cei doi noi
parteneri. Însă un lucru este sigur, cu cât pisica ta este mai tânără,
mai jucăuşă şi mai tolerantă şi cu cât câinele este mai mic, mai calm şi
mai ascultător, cu atât mai scurt va fi timpul de acomodare între cei
doi viitori prieteni.
